(Telencefal sau creierul mare)

Reprezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului nervos central (SNC).

a) Configuratia externa

Cerebel, lob occipital, lob parietal, girus postcentral, girus precentral, sant central (Rolando), lob frontal, sant lateral (Sylvius), lob temporal.

b) Configuratia interna si functiile

Substanta cenusie este dispusa atat la baza emisferelor cerebrale, unde formeaza ganglionii bazali (corpi striati) cat si la exterior, unde formeaza scoarta cerebrala (cortexul cerebral).

Principalele roluri ale corpilor striati sunt:

• contribuie la constituirea caii extrapiramidale

• inhiba tonusul musculaturii striate

• contribuie la realizarea miscarilor stereotipe, automate, comandate de cortex si la reglarea miscarilor de ansamblu (intensifica sau inhiba activitatea centrilor nervosi motori astfel incat miscarile initiate sa fie adaptate nevoilor curente)

• excita o influenta moderatoare generalizata asupra miscarilor active comandate de cortexul cerebral

Scoarta cerebrala (neocortexul) reprezinta segmentul superior de coordonare, control si integrare a organismului in mediul de viata.

Contine sistemul limbic, de forma unui arc de cerc, dispus in jurul diencefalului. Sistemul limbic are conexiuni cu analizatorul olfactiv, mezencefalul, hipotalamusul si cu unii nuclei talamici.

Principalele roluri sunt:

• zonă de proiectie primara si de integrare a aferentelor olfactive

• controlează si reglează, in asociere cu hipotalamusul, activitatea vegetativă si endocrină, contribuind la mentinerea homeostazei mediului intern

• intervine in coordonarea comportamentului afectiv emotional si instinctual (alimentar si sexual)

• intervine in functia de recompensă-pedeapsă manifestată prin controlul unor miscari somatice legate de actul alimentatiei si al comportamentelor -> ppe baza acestei functii se elaboreaza motivatiile interne care favorizeaza formarea de deprinderi intelectuale si fizice necesare in actul invatarii

1. Neocortexul receptor este zona de proiectie corticală a sensibilitatilor specifice. Cuprinde arii senzitive (somestezice) si senzoriale (vizuala, olfactiva, auditiva, gustativa, vestibulara).

Proiectia corticala senzitiva are aspectul unui omulet deformat (homunculus senzitiv) doarece suprafata de reprezentare a fiecarei regiuni a corpului este proportionata cu densitatea receptorilor si nu cu marimea ei. In consecinta, cele mai intinse reprezentari le au buzele, linba si mana.

1. Neocortexul motor cuprinde ariile corticale ce trimit impulsurile motorii la nucleii motori ai nervilor cranieni, ai nervilor spinali si diversilor centri subcorticali

Reprezentarea corticala motorie (homunculus motor) este situata in aria motorie principala si este similara celei senzitive, avand o suprafata mult mai mare pentru mână comparativ cu alte regiuni ale corpului. Datorita incrucisarii cailor de proiectie, ariile motorii si senzitive sunt responsabile de coordonarea regiunilor din jumatatea contralaterala a corpului.

1. Neocortexul vegetativ cuprinde ariile motorii vegetative care formeaza aria prefrontala. Reprezentarea corticala a neocortexului vegetativ este asemanatoare celei somatomotorii.

2. Neocortexul de asociatie indeplineste functii psihice. Excitarea acestor zone nu arenici efecte senzitive, nici motorii. Cuprinde:

• Aria de asociatie prefrontala cu functie vegetativa, dar si in determinarea personalitatii

• Aria de asociatie temporala cu rol in memoria vizuala, in reactiile emotionale si in activitatea sexuala

• Aria de asociatie parietooccipitala care realizeaza integrarea superioara a sensibilitatii somatice

Substanta alba, situata la interior, este formata din 3 tipuri de fibre mielinizate:

• de proiectie, care leaga scoarta cu etajele inferioare ale nevraxului; sunt senzoriale si motorii

• comisurale, care leaga intre ele cele 2 emisfere

• de asociatie, care fac legatura intre diferite zone ale aceleiasi emisfere

Reflexele corticale sunt: neconditionate (innăscute) si conditionate (dobandite prin invatare).

Reflexele neconditionate: reflexul salivar, respiratia, stranutul, tusea, reflexele de flexie la stimuli durerosi, instinctele.

Reflexele conditionate: reflexul auditivo-salivar sau vizual-salivar

Activitatea scoartei cerebrale este expresia a 2 procese esentiale: excitatia si inhibitia.

Excitatia este procesul prin care activitatea efectorilor este provocata, mentinuta sau intensificata.

Inhibitia este un proces cortical opus excitatiei si este urmata de diminuara, intarzierea sau incetarea temporara a activitatii efectorului

]]> http://copiez.wordpress.com/2008/12/01/emisferele-cerebrale/feed/ 0 Cornel http://copiez.wordpress.com/2008/12/01/arcul-reflex/ http://copiez.wordpress.com/2008/12/01/arcul-reflex/#comments Mon, 01 Dec 2008 14:41:43 +0000 Albişi Cornel http://copiez.wordpress.com/?p=19 ]]> Arcul reflex parasimpatic

Receptori

• se numesc interoceptori si se clasifica, dupa natura excitantului, in: baro-, chemo-, osmo-, volo- si algoreceptori

Calea aferenta

• pentru parasimpaticul cranian este formata din dendritele si axonii neuronilor viscerosenzitivi de pe traiectul nervilor cranieni

• pentru parasimpaticul sacral este formată din dendritele si axonii neuronilor viscerosenzitivi din ganglionii spinali

Centrii nervosi

• sunt reprezentati de neuronii vegetative parasimpatici din trunchiul cerebral si din coarnele laterale ale maduvei spinarii din regiunea sacrala

• sunt coordonati de nucleii vegetative din cortexul cerebral frontal

Calea eferenta

• este formata din axonii neuronilor din centrii nervosi (fibre preganglionare) si din axonii scurti ai neuronilor din ganglionii parasimpatici din vecinatatea viscerelor sau din peretii acestora (fibre postganglionare)

Arcul reflex simpatic

Receptori

• se numesc interoceptori si se clasifica, dupa natura excitantului, in: baro-, chemo-, osmo-, volo- si algoreceptori

Calea aferenta

• este reprezentata de dendritele si axonii neuronilor viscerosenzitivi din ganglionii spinali

Centrii nervosi

• sunt reprezentati de neuronii vegetative simpatico din coarnele laterale ale maduvei

• sunt coordonati de nucleii vegetative din portiunea posterioara a hipotalamusului care, la randul lor, sunt coordonati de centrii vegetative din cortexul cerebral frontal si din hipocamp

Calea eferenta

• este formata din axonii neuronilor vegetativisimpatici din centrii medulari si din axonii neuronilor din ganglionii simpatico laterovertebrali si viscerali care formeaza fibre preganglionare si fibre postganglionare (deci din 2 neuroni: preganglionar si postganglionar)

Configuratia externa

Prezinta doua fete:

1. bazala, ce contine printre alte formatiuni, chiasma optica, tracturile optice si hipofiza;
2. posterioara, acoperita de emisferele cerebrale, contine printre alte formatiuni epifiza si talamusul

Configuratia interna

Cele cinci mase de substanta nervoasa contin formatiuni alcatuite din substanta cenusie si substanta alba, care formeaza fibre aferente, eferente, si internucleare

Functiile diencefalului

Indeplineste 2 functii: statie de releu pe traseul cailor senzitive si senzoriale, si este centrul de integrare pentru functiile vegetative. Activitatea sa este coordonata de cortexul cerebral.

Talamus:

1. Reprezinta statie de releu (al treilea neuron) pentru toate caile ascendente ale sensibilitatilor specifice: entero, proprio, si interoceptive. Fac exceptie caile: acustica, vizuala si olfacitva
2. Realizeaza conexiuni subcorticale
3. Realizeaza conexiuni cu ariile corticale de asociatie

Metatalamus:

1. Reprezinta o statie de releu pe traseul cailor vizuala si acustica

Subtalamus:

1. Din punct de vedere functional, apartine sistemului extrapiramidal, avand rol in stabilizarea activitatii motorii intitiate in ariile corticale extrapiramidale

Epitalamus:

1. Coordoneaza reflexele motorii si secretorii digestive
2. Coordoneaza reflexe olfactivo-somatice
3. Actioneaza asupra complexului hipotalamo-hipofizar

Hipotalamus:

1. Controleaza si integreaza functiile vegetative
2. Mentine homeostazia
3. Regleaza temperatura corpului si aportul alimentar si hidric
4. Regleaza bioritmul somn-veghe (ritmul nictemeral)
5. Regleaza comportamentul afectiv-emotional si sexual

Tip de sensibilitate: Tactila grosiera (protopatica) si presionala

Tact (fascicul): Spinotalamic anterior

Receptori: terminatii senzitive de la baza foliculilor pilosi / corpusculi Meissner / discuri Merkel

Protoneuron: ganglionii spinali

Deutoneuron: cornul posterior

Traiect (cordon): cordon anterior opus

Al treilea neuron: talamus

Proiectie corticala: aria senzitiva primara

Functii: conduce informatii tactile grosiere si de presiune usoara

Tip de sensibilitate: Termica si dureroasa

Tact (fascicul): Spinotalamic lateral

Receptori: terminatii nervoase libere/ corpusculi Krause pentru rece si Ruffini pentru cald / receptori pentru durere

Protoneuron: ganglionii spinali

Deutoneuron: cornul posterior

Traiect (cordon): cordon lateral opus

Al treilea neuron: talamus

Proiectie Corticala: aria senzitiva primara

Functii: conduce informatii termice si dureroase

Tip de sensibilitate: Tactila fina (epicritica) si vibratorie

Tact (fascicul): spinobulbar Goll si Burdach

Receptori: corpusculi Meissener pentru tact/corpusculii Vater-Pacini pentru vibratii

Protoneuron: ganglioni spinali

Deutoneuron: nucleii Goll si Burdach din bulbul rahidian

Traiect (cordon): cordonul posterior direct

Al treilea neuron: talamus

Proiectie Corticala: aria senzitiva primara

Functii: conduce informatii tactile fine si vibratii

Sensibilitatea Proprioceptiva

Tip de sensibilitate: Proprioceptiva constienta

Tact (fascicul): spinobulbar Goll si Burdach

Receptori: fusuri neuromusculare / organe tendinoase Golgi / corpusculi Vater-Pacini / terminatii nervoase libere

Protoneuron: ganglionii spinali

Deutoneuron: nucleii Goll si Burdach din bulbul rahidian

Traiect (cordon): cordon posterior direct

Al treilea neuron: talamus

Proiectie Corticala: aria somato-senzitiva 1

Functii:conduce informatiile de la proprioceptorii din mushci, oase, articulatii, aponevroze, necesare coordonarii miscarilor constiente

Tip de sensibilitate: Proprioceptiva Inconstienta

Tact (fascicul): spinocerebeloase posterior si anterior

Receptori: fusuri neuromusculare / corpusculi Pacini / corpusculi de tact si presiune

Protoneuron: ganglionii spinali

Deutoneuron: cornul posterior

Traiect (cordon): cordoanele laterale direct si opus

Al treilea neuron:  -

Proiectie Corticala: paleocerebel

Functii:conduce informatii proprioceptive inconstiente necesare coordonarii tonusului muscular

Sensibilitate Interoceptiva

Tip de sensibilitate: Interoceptiva

Tact (fascicul): Spinotalamic anterior si lateral

Receptori: Interoceptori / terminatii nervoase libere din viscere

Protoneuron: ganglionii spinali

Deutoneuron: cornul posterior

Traiect (cordon): cordoanele anterior si lateral incrucisat

Al treilea neuron: talamus

Proiectie Corticala: ariile senzitive primara si secundara

Functii: conduce informatiile de la viscere

Capacitatea materiei vii de a raspunde prin manifestari specifice la actiunea stimulilor.

Se caracterizeaza prin urmatorii parametrii:

• Intensitate prag a stimulilor (reobaza): reprezinta intesitat ea minima necesara unui stimul pt a produce un influx nervos. Stimulii cu intesitate inferioara se numesc subliminali si nu produc influx nervos. la stimulari repetate, stimulii subliminali produc fenomenul de sumatie care produce excitatie. Stimulii cu intesitate superioara, supraliminali, au acelasi efect ca reobaza (legea tot sau nimic)
• timpul util = timpul minim necesar unui stimul cu intesitate prag pt a genera un influx nervos
• cronaxia = timpul necesar unui stimul supraliminal dublu reobazei sa produca un influx nervos (10-30 de ori mai mic)
• labilitatea = capacitatea neuronului de a raspunde la un anumit numar de stimuli/ unitate de timp
• perioada refractara = proprietatea unui neuron de a nu raspunde la un stimul nou in timpul raspunsului la un stimul anterior
• bruschetea = rapiditatea stimulului

2. Conductibilitatea

Capacitatea de autopropagare a influxului nervos prin axon spre alt neuron sau efector.

3. Sinapsele

Componente:

• Componenta presinaptica (buton axonal): contine vezicule cu mediator chimic
• Fanta sinaptica: reprezinta spatiul dintre membrana plasmatica a butonilor axonali si cea a componentei postsinaptice.
• Componenta postsinaptica: este reprezentata de corpul celular, dendritrele sau portiunea initiala a axonului unui neuron, respectiv de sarcolema fibrei musculare striate

Clasificarea sinapselor:

Din pct de vedere functional:

• Cu transimitere chimica: adrenergice/colinergice
• Cu transmitere electrica

Din pct de vedere al efectului:

• Excitatorii
• Inhibitorii

Dupa structurile implicate:

• Interneuronale
• Neuron-receptor
• Neuron-efector
  

www.musicmatters.ro

musicmatters.ro

omelodiepezi

o melodie pe zi

versuri

concerte

Neuronii olfactivi au cate o singura dendrita scurta, chemosensibila, care proemina in mucusul ce acopera mucoasa olfactiva. Axonii strabat baza cutiei craniene si fac sinapsa in bulbii olfactivi ai creierului.

Mirosul permite detectarea diferitelor substante a caror prezenta are o semnificatie: hrana, pericol, etc. Pot avea miros numai subst care sunt volatile si solubile in apa (mucus).

La diferite vertebrate simtul mirosului este dezvoltat in mod diferit.

Toate celelalte componente ale urechii au rolul de a conduce si amplifica sunetul.Pavilionul si conductul auditiv formeaza urechea externa care capteaza sunetul si il conduce pana la membrana numita timpan.Cele trei oscioare din urechea medie(ciocanul,nicovala si scarita) transmit sunetul spre alta membrana,mai mica,la nivelul ferestrei ovale.Urechea medie este o camera plina cu aer.Ea comunica cu faringele printr-un tub numit trompa lui Eustachio.Vibratiile din fereastra ovala se transmit pana la melc prin lichidul din urechea interna.

Urechea interna mai contine receptori vestibulari care dau informatii despre pozitia capului in raport cu verticala si despre miscarile de rotatie,contribuind la mentinerea echilibrului.Sunt doi receptori pentru pozitie situati in peretele utriculei si,respectiv,saculei.Celulele senzoriale au cili care strabat un strat gelatinos.Deasupra lor sunt grauncioare de calcar.Cand se schimba pozitia,se deformeaza cilii.Informatia este preluata de dendritele neuronale care imbratiseaza polul bazal al celulelor senzoriale.

Cei trei receptori pentru rotatie se afla la extremitatea dilatata a fiecaruia dintre canalele semicirculare.Cilii celulelor senzoriale sunt inclusi intr-o creasta gelatinoasa.Rotatia capului face sa deplaseze lichidul din canale (endolimfa) deformand creasta gelatinoasa cu cilii celulelor senzoriale.Semnalul este preluat de dendritele unor neuroni.

Particularitatile urechii la vertebrate

Receptorul auditiv de la pesti este plasat in peretii saculei si,mai ales,intr-o dilatatie a acesteia numita lagena. La amfibieni lagena se prelungeste cu papila bazilara unde se afla receptori acustici. La reptile lagena se alungeste.La pasari si mamifere lagena foarte alungita se pliaza in spirala (apare melcul) , imbunatatindu-se receptia acustica.Pestii au numai ureche interna care primeste sunetele prin oasele capului.Trecerea la mediul terestru a necesitat aparitia urechii medii la amfibieni.Sunetele se propaga in aer su mare pierdere de energie si deci era nevoie de un dispozitiv  de amplificare format din membrana timpanica,mai mare,si membrana ferestrei ovale ,mai mica,unitate printr-un os numit columela. Urechea medie apare de o parte si de alta sub forma a doua pungi faringiene laterale. Asa se explica legatura urechii medii cu faringele prin trompa lui Eustachio. La reptile timpanul este putin retras,iar la pasari apare conductul auditiv care il protejeaza mai eficient. La mamifere apar pavilioanele iar in urechea medie sunt acum trei oscioare care,actionate de doi muschi,fac posobila reglarea amplificarii sonore.

Receptorii vestibulari functioneaza la fel la toate vertebratele.

Retina contine receptorii pentru vaz:

- celule cu conuri pentru vederea diurna

- celule cu bastonase pentru vederea nocturna

Aceste celule contin un pigment, iodopsina in celulele cu conuri si rodopsina in celulele cu bastonase, care sub actiunea luminii se descompun, generandu-se un impuls nervos care va fi condus la creier.

Retina functioneaza cu maxima precizie intr-o zona situata in axul optic al globului ocular numita pata galbena si mai ales intr-o mica depresiune a acesteia numita foveea centralis.

Retina nu poate functiona care receptor daca nu este plasata intr-o cutie – coroida cu vase de sange. In partea anterioara a coroidei este irisul care margineste pupila. Pupila are diametrul reglabil datorita unor fibre musculare – circulare si radiare – din iris. Cristalinul este o lentlia convergenta elastica care are o geometrie reglabila datorita muschilor ciliari situati in jurul sau.

Cand ochiul priveste aproape, sistemul optic se regleaza prin contractia muschilor circulari ciliari: cristalinul se bombeaza si imaginea se proiecteaza clar pe retina. Acomodarea pentru vedere la distanta se face prin turtirea cristalinului.

Protectia este asigurata de sclerotica, invelisul tare, extern. Partea anterioara a scleroticii se numeste cornee.

Globul ocular astfel format contine 2 lichide: umoarea apoasa – in fata cristalinului si umoarea sticloasa – in spatele cristalinului.

Corneea, cele 2 lichide si cristalinul formeaza sistemul optic al ochiului care proiecteaza pe retina imaginea rasturnata a obiectului privit.

Defecte ale vederii :

Miopia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc departe. Atunci, imaginea tinde sa se formeze in fata retinei fie din cauza formei prea alungite a globului ocular, fie din cauza puterii prea mari de refractie a cristalnului. Se poate accentua la copiii care scriu si citesc la lumina prea slaba sau care apropie ochii prea mult de caiet, carte sau calculator, stand prea mult timp in aceste pozitii incorecte. Miopia se poate corecta cu lentile divergente.

Hipermetropia este afectiunea opusa miopiei. Cand ochiul priveste aproape, imaginea tinde sa se formeze in spatele retinei. Corectia se face cu lentile convergente.

Astigmatismul este afectiunea la care cristalinul nu are suprafata perfect sferica si de aceea el nu focalizeaza corect razele de lumina. Se corecteaza cu lentile cilindrice.

Strabismul este o afectiune care nu tine de sistemul optic ci de cei 6 muschi externi care rotesc globul ocular. Unul dintre ei poate fi mai puternic su din aceasta cauza, acele optice ale celor doi ochi nu sunt parelele. Se corecteaza chirurgical sau cu ochelari care sa orienteze ochiul afectat in directia corecta.

Particularitatile ochiului la vertebrate

La toate vertebratele ochii sunt veziculari.

La pesti, ochii au cristalinul sferic si rigid. Ei vad bine obiectele apropiate. Acomodarea se face cu ajutorul unui muschi care deplaseaza cristalinul. Numai unii pesti au pleoape.

Amfibienii isi mentin corneea umeda cu ajutorul glandelor lacrimale si pleoapelor mobile. Ei au si o a treia pleoapa care se deplaseaza lateral. Disting obiectele in miscare.

Ochii reptilelor se acomodeaza atat prin deplasarea cristalinului cat si prin deformarea lui.

Simtul vizual la pasari este foarte dezvoltat. Ochii au glande lacrimale si 3 pleoape, dintre care cea laterala este foarte transparenta. Pasarile diurne au mai multe celule cu con iar cele nocturne mai multe celule cu bastonas. Globii oculari nu sunt mobili, defect compensat prin mobilitatea gatului.

La majoritatea vertebratelor, ochii sunt plasati lateral, astfel ca ei au vedere monoculara; vad un obiect cu un singur ochi. Au avantajul unui camp vizual foarte larg dar nu apreciaza bine distantele si formele. Unele vertebrate: pasarile rapitoare, mamiferele carnivore, maimutele si omul au ochii plasati in fata. Pe retinele celor 2 ochi se formeaza imagini usor diferite ale aceluiasi obiect (vedere binoculara) iar creierul integreaza informatia obtinandu-se o perceptie corecta a spatiului (vedere stereoscopica). In acest caz campul vizual este mai ingust.